Aproape fiecare dintre noi simte uneori anxietate. Însă, în timpul atacurilor de panică, anxietatea este atât de intensă, încât o puteți interpreta eronat ca fiind un semn că aveți un atac de cord sau altă problemă medicală, că înnebuniți sau că vă pierdeți total controlul.
Atacurile de panică – Ce sunt, cum se manifestă și ce putem face în legătură cu ele
- Când tendința e să fugim: stilul de atașament evitant
- Cum să-ți consolidezi relația prin 8 întâlniri
- Cum să ne deconectăm de la stresul zilnic?
- Când dispare pasiunea în cuplu
Tulburarea de panică este numită și „frica de frică”, deoarece persoanele care suferă de această afecțiune ajung să se teamă de simptomele fricii (sau de un „atac de panică”) și interpretează simptomele respective ca fiind semne că li se va întâmpla ceva foarte rău. Frica apare în general atunci când suntem într-un pericol real și este folosită ca semnal de alarmă ori ca un semnal de pericol trimis creierului nostru, astfel încât noi să ne protejăm de pericol.
Simptomele fricii (palpitații, respirație intensă etc.) sunt menite să ne ofere energia de a fugi de pericol ori de a-l înfrunta (aceasta se numește reacția „luptă-sau-fugi”). De exemplu, inima bate cu putere atunci când suntem în pericol, pentru a pompa mai mult sânge cu oxigen. Oxigenul ne dă mai multă energie ca să fugim ori să luptăm în caz de pericol. Aceasta este o reacție firească la un pericol real, ceea ce numim „alarmă reală” și ea este înrădăcinată în organismul nostru de milioane de ani.
În tulburarea de panică, organismul crede că suntem în pericol, deși nu există niciun pericol real care să ne amenințe. Atunci când frica apare în absența pericolului, noi spunem că este o „alarmă falsă”. Este asemenea unui alarme de incendiu care pornește cu toate că nu există niciun foc prin preajmă. Cu timpul, această alarmă falsă devine o „alarmă învățată”, ceea ce înseamnă că începeți să vă temeți tocmai de simptomele fricii care sunt, de fapt, menite să vă protejeze de pericolele reale, întrucât nu înțelegeți de ce aveți aceste simptome. Astfel, începeți să credeți că este periculos să faceți atacuri de panică – că asta înseamnă că se petrece ceva rău cu dumneavoastră. Dar pe măsură ce începeți să percepeți aceste atacuri ca fiind situații periculoase, vă provocați o teamă și mai puternică sau și mai multe atacuri de panică în viitor, în încercarea de a face față falsului pericol.
Paradoxul în tulburarea de panică este că începeți să vă temeți chiar de simptomele menite să vă apere de pericol.
Care sunt cauzele atacurilor de panică?
Deși în fiecare an 30-40% din populația generală suferă un atac de panică, majoritatea acestor oameni nu vor da atacurilor de panică o interpretare catastrofică și nu dezvoltă, așadar, tulburare de panică. Tulburarea de panică și agorafobia apar la persoane care prezintă o vulnerabilitate specifică. Cercetările arată că ele se transmit pe cale genetică și că ar rezulta din combinația unor factori de natură genetică, temperamentală, biologică, precum și de anumite vulnerabilități psihologice. Este posibil ca temperamentul persoanelor anxioase să fie cel care le face mai vulnerabile la tulburarea de panică.
Cercetările mai arată că anxietatea poate fi moștenită, poate fi rezultatul unor factori biologici și/sau poate fi învățată prin experiențele timpurii. Experiențele timpurii legate de dezvoltarea tulburării de panică sunt mai ales acelea prin care indivizii învață să perceapă lumea ca pe un loc periculos și, mai specific, să perceapă senzațiile interne de la nivelul corpului ca fiind amenințătoare. Cei cu tulburare de panică tind să se focalizeze în mod excesiv asupra propriilor senzații fizice și să le interpreteze în mod catastrofic. De exemplu, își concentrează atenția asupra ritmului cardiac și ajung la concluzia că vor suferi un atac de cord.
Care sunt simptomele atacurilor de panică?
· senzația de pericol iminent;
· teama de a pierde controlul;
· palpitații, ritm cardiac accelerat (inima bate repede şi tare, pulsul ridicat);
· transpirație;
· tremurături;
· hiperventilație;
· durere în piept;
· dificultăți de respirație, nod în gât, sufocare;
· senzație de greață;
· senzație de leşin;
· probleme digestive;
· furnicături;
· depersonalizare (simți că pierzi contactul cu realitatea);
· frica de moarte.
Cum sunt interpretate greșit atacurile de panică
Majoritatea oamenilor își interpretează greșit simptomele de panică drept semne ale unei boli fizice sau psihiatrice grave sau drept pierderea controlului. Ar putea crede că de fapt suferă de o boală cardiacă sau de schizofrenie, că își vor pierde contactul cu realitatea, vor leșina ori vor suferi un accident vascular cerebral sau că vor păți alte astfel de lucruri înfricoșătoare. Aceștia se tem și de faptul că atacurile de panică indică o anumită slăbiciune ori un defect, iar din această cauză devin deprimați, dependenți și/sau ajung să se critice.
Ce putem face?
În primul rând, e nevoie de un consult medical pentru a elimina orice cauză medicală posibilă a acestor simptome, cum ar fi hipertiroidism, dependență de cofeină, prolaps al valvei mitrale sau alte cauze. După ce au fost eliminate cauzele medicale, aveți următoarele opțiuni:
Medicația (oferită de un psihiatru), care poate facilita reducerea simptomelor tulburării de panică și agorafobiei, însă, după întreruperea tratamentului medicamentos, simptomele de panică pot reveni; sau psihoterapia, care produce efecte de lungă durată în cadrul unui proces terapeutic complex (există și posibilitatea unei combinații între cele 2).
În timpul ședințelor de terapie veți lucra împreună cu un terapeut pentru a depăși aceste dificultăți prin tehnici precum expunerea. De asemenea, „munca” va avea loc atât în cadrul ședințelor de terapie, cât și în afara acestora, astfel încât să nu mai fie nevoie să vă îngrijorați de atacurile de panică chiar și după încetarea ședințelor.
Atacurile de panică
Astfel, atacurile de panică nu sunt deloc periculoase (șansele să mori de la un atac de panică sunt 0). Problematice sunt interpretările greșite pe care noi le oferim senzațiilor fizice, iar mai apoi atacurilor de panică ce pot apărea. Din fericire, studiile arată că rata eficienței intervențiilor variază între 85-90% după un tratament de 12-15 ședințe, deci ați putea să vă reluați viața fără grija atacurilor de panică.